Citește mai jos o introducere generală a cadrelor de reglementare care guvernează implementarea tehnologiilor de Captare, Utilizare și Stocare a Carbonului (CCUS) în UE și România:

Cadrul de reglementare al Uniunii Europene:

Directiva CCS (Directiva 2009/31/CE) este principala legislație la nivelul UE care reglementează captarea și stocarea carbonului. Aceasta stabilește un cadru legal pentru stocarea geologică sigură din punct de vedere al dioxidului de carbon, în vederea contribuției la atenuarea schimbărilor climatice.

Aspecte cheie:

• Acoperă toate stocările de CO2 în formațiuni geologice din UE și pe toată durata de viață a siturilor de stocare. 
• Stabilește cerințele pentru selectarea siturilor de stocare și obținerea permiselor de stocare. 
• Abordează obligațiile de închidere, post-închidere și transferul responsabilității către statele membre. 
• Solicită operatorilor să stabilească o securitate financiară înainte de începerea injectării de CO2. 

Sistemul UE de Comercializare a Certificatelor de Emisii (ETS) interacționează cu CCS prin considerarea CO2 captat și stocat ca fiind „neemis”, compensând potențial costurile pentru operatori. 

Cadrul de Certificare al Eliminărilor de Carbon este un cadru voluntar, recent agreat, destinat să stimuleze investițiile în proiectele de eliminare a carbonului, inclusiv anumite inițiative CCS și CCU. 

Taxonomia UE clasifică CCS și transportul CO2 drept investiții sustenabile, ceea ce ar putea direcționa mai multe fonduri către aceste tehnologii.   

Cadrul României:

Ordonanța de Urgență a Guvernului 64/2011 este actul legislativ care transpune Directiva CCS a UE în legislația din România, stabilind temeiul legal pentru activitățile de stocare ale CO2.

Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) este desemnată ca autoritate competentă pentru stocarea CO2 în România.

Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) este responsabilă pentru reglementarea transportului de CO2 prin conducte.

Legislația secundară constă în două proceduri elaborate de ANRM pentru autorizarea activităților de explorare și stocare a CO2. Cu toate acestea, transportul de CO2 și autorizarea acestuia nu au fost încă reglementate în mod adecvat.

Provocările cheie în cadrul legislativ românesc includ:

• Este necesară dezvoltarea unor procese de autorizare mai integrate și eficiente.
• Dezvoltarea suplimentară a legislației secundare și a procedurilor este necesară, în special pentru transportul CO2.

Atât cadrul UE, cât și cel românesc urmăresc să asigure o implementare sigură și ecologică a tehnologiilor CCUS, oferind în același timp o bază pentru dezvoltarea și extinderea acestora. Totuși, se lucrează în continuare pentru rafinarea și îmbunătățirea acestora în vederea facilitării proiectelor CCUS și contribuției la obiectivele climatice.